luni, 25 ianuarie 2010

Inevitabil... violet

Timp de vreo 2500 de ani, daca incepem sa numaram doar de la Socrate, Europa s'a straduit sa construiasca o metoda solida de descriere a realitatii. Am pus, incet, incet, bazele logicii, am inventat matematica, calculul diferential, am vorbit despre epistemologie, despre teoria falsificarii si paradigma rationala. E drept, metoda la care am ajuns acum inca mai lasa pe dinafara, pe ici, pe colea, citeva lucruri, unele chiar esentiale, dar, in mare, viata europeana s'a reformatat pornind de la ratiune.

Tot cam de pe atunci ne gindim si la democratie. Am trecut prin bucata noastra de istorie bizara in care democratia nu si'a avut locul, dar, una peste alta, ne'am straduit sa ajungem intr'o situatie in care individul sa nu mai fie sclavul arbitrarului, sa poata decide pentru el insusi, sa'si poata spune parerea, sa'si duca viata dupa cum il duce capul, cu restrictii minimale. Mai mult, am ajuns sa facem obiect al mindriei faptul ca, rezultat al ratiunii si democratiei, sintem in stare sa gazduim printre noi oameni cu cele mai ciudate reprezentari ale realitatii, sa facem din asta forta noastra si nu slabiciunea, plecind de la premiza ca diversitatea ne tine ochii deschisi si ne ajuta sa privim adevarul din mai multe unghiuri, ferindu'ne de fundamentalisme, prejudecati si rigiditate. Dar, desi luate in serios, aceste reprezentari sint totusi marginale, ele nu traseaza trendul general al societatii, doar il imbogatesc cu propria culoare.

Ei bine, la 2500 de ani de la Socrate, intr'un stat european ce se doreste aliniat cu viziunea generala europeana asupra vietii sociale, asupra dreptului, asupra libertatii persoanei, educatiei si ce'o mai fi pe acolo, intr'un astfel de stat, deci, a aparut dintr'o data... flacara violeta. Si nu oriunde, nu la margine, ci chiar la cei care decid, la cei care traseaza trenduri. Au aparut vrajitori la Curte, in curind o sa vedem tichii tuguiate albastre cu stelute, pentagrame si rune pe peretii Cotroceniului, politicieni cu amulete in loc de cravata sau papion, Ministerul Magiei, ministrul secretar de stat pentru comunicarea cu planurile astrale, inorogi V8 si altele asemenea.

Stimati domni, treziti'va'ti. Daca aveti pasiuni pentru stiintele oculte pastrati'le pentru budoarul domniilor voastre. Macar doar pentru faptul ca toate acele teorii pe care le invocati implica un grad inalt de distantare de lumesc, de pasiuni, de bani si onoruri goale. Macar pentru faptul ca ele sint incompatibile cu setea dumneavoastra de putere, pentru faptul ca implica ascetism si nu Q7, abstinenta si nu yachturi, distantarea de carne si nu vile si plecaciuni din partea subordonatilor.

Sinteti incoerenti domnilor, teribil de incoerenti, asa cum doar niste copii pot fi. Maturizati'va! Si daca nu sinteti in stare, va rugam frumos sa va dati la o parte si sa lasati pe altcineva care e in stare, retrageti'va la dumneavoastra in Loja si jucati'va de'a misterele antice, ritualurile si invocatiile, face'ti acolo pase magnetice.

Si daca tot sinteti la pase, poate incercati si putin joc de glezne.

8 comentarii:

  1. Aplauze, plecăciuni, babele mormăie: "Tzzzz, ce postare... Să-i mai dăm un premiu?" - "Să-i mai dăm!" - "Ce?" - "Încă un sac de caramele, că-i plac." - "Bine. Da' auzi?" - "Aud." - "Ce-i aia epistemologie?" - "Ceea ce Kant numea Erkenntnistheorie." - "Aha." - "N-ai auzit cuvântul, nu?" - "Hm? Mă gândeam. Rune pe zidul Cotroceniului, ar fi ceva. Hai să mergem să le scriem." - "Hai."

    RăspundețiȘtergere
  2. Erkenntnistheorie???? Hahahahaha... Tre' sa ma apuc de germana, o data si o data. Mai ales ca s'ar putea sa'mi petrec o buna parte din anul asta prin Nemtia.

    Astept sacul de caramele. Daca se poate tot pe bancheta microbuzului, ar fi minunat. Acum stiu ce trebuie sa fac cind mi se face pofta de caramele. Sper sa nu mi le impoziteze astia pe post de drepturi de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. off topic (desi topicul e stralucit): te-am asteptat aseara sa ingheti alaturi de noi la Observator si tu nimic... ti s-a simtit lipsa :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Capricorn Cu parere de rau constat ca localizarea mea geografica de la momentul asta nu mi'ar fi permis sa fiu la ProspectArt :)

    Am un proiect in Egipt care se lungeste mult peste asteptari, ar fi trebuit sa fiu acasa de mult de acum. Asa ca o lasam pe data viitoare. Sorry.

    RăspundețiȘtergere
  5. Râzi de mine şi de nominalizaţi, Marius? :):):) Sunt şi ei nişte copii mari, chiar se bucură unii, chiar sunt surprinşi alţii, chiar s-au emoţionat că i-am ales şi am zis vorbele acelea de descriere despre ei...

    Ţi s-au părut unii dintre ei lăudăroşi? Nu-mi dau seama dacă ai zis pe bune sau în ironie. Uuuuf...:):) Eu am luat-o ca pe o joacă toată istoria asta cu nominalizările. Şi aşa cum explicam într-un răspuns la comentariul Rhettei din pagina mea, ca pe o ocazie minunată să vorbesc despre nişte bloguri care îmi plac mult şi despre nişte oameni care îmi plac şi mai mult.

    Iar unii dintre cei care au răspuns au scris cu autoironie că sunt cei mai buni, eu aşa am citit, cel puţin... :) Să nu spui că sunt naivă, te rog. Nu sunt. :)

    Cât despre blogul tău, eheeeeei...eheeeeei... imposibil să-i găsesc o categorie printre cele care erau acolo. Iar altele nu mai puteam să propun, că se încheiase demultişor perioada în care era permis.

    Dar am intrat aici şi am citit... e un blog consistent, de intelectual, nu aşa jucăuş, literar-artistic precum altele.
    Am nevoie, aşadar, de un anume soi de limpezime şi atenţie când te citesc. Şi de aceea mai întârzii, de aceea mai revin.

    Ştiu că n-a fost un reproş ce ai scris apropo de faptul că nu te-am nominalizat. Dar am simţit nevoia să îţi spun lucrurile astea. Şi să adaug că îmi plac mult umorul şi perspectiva mereu surprinzătoare din care priveşti lucrurile când faci comentarii în paginile Surorilor şi în paginile mele.

    Mulţumesc frumos, Marius. :):)

    RăspundețiȘtergere
  6. @DulceDeea Catinel, usurel, nu te speria. In primul rind, vorbeam serios cind spuneam ca oamenii aia sint modesti. Si chiar apreciam asta la ei. Partea cu "io's cel mai tare" din comentariile lor era in mod evident (si necontestat) autoironie.

    Reprosul.... reprosul nu era repros, dupa cum bine ai indraznit sa banuiesti, ci simpla gluma.

    Cit despre blogul meu... doar vezi si tu citi comentatori am. Vine lumea, citeste, unii stau si se gindesc la ceea ce am scris asa cum am stat si eu inainte de a scrie, putini comenteaza. Sincer, il prefer asa. O consecinta directa e faptul ca e greu incadrabil in categoriile curente. Si nici premii de popularitate nu prea are cum sa primeasca. Seamana, de altfel, cu cel care il scrie :D

    Dar ma joc cind scriu pe la voi :D Uneori :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce mai faci, om bun? Odihnitu-te-ai după lungul drum al întoarcerii acasă? Fericit de fericirea preafericitei iubite?

    Te aşteptăm să mai dai semn, când îţi este cu putinţă şi de-ţi este în voinţă :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Chiar asa ,unde disparusi? s-a terminat cu japonezii? gata ai mult de lucru?
    spor la treaba , si sa te intorci cu bine, si mai ales sa comentezi cu spor!:)
    p.s. sa nu aduci si camila!:)

    RăspundețiȘtergere