Vad ca lumea incepe sa'mi duca dorul. E drept, am cam disparut in ultima vreme. Am legat fundite, am printat etichete, am ambalat martisoare, am lacuit bijuterii, am facut suporturi pentru folie care sa ne protejeze de ploaie, am dat gauri cu bormasina la 2 noaptea. Iar in ultimele 4 zile am inghetat impreuna cu Andreea la Muzeul Taranului Roman la tirgul de Martisor.
Una peste alta a meritat, chiar daca am un junghi mare in spate si mult frig in oase. A fost fain sa constat ca un obicei pe care il credeam cazut in derizoriu inca mai este viu. A fost fain sa vad ca inca exista multi oameni care cauta un martisor aplicind aceleasi criterii estetice pe care le utilizeaza cind isi cumpara o bijuterie si nu fac din el o obligatie de care trebuie sa scapi repede.
O alta experienta faina a fost constatarea (cu analiza pe un esantion foarte larg) diversitatii gusturilor umane. Este interesant sa vezi cum cineva priveste un lucru ce tie ti se pare cel mult neutru si aceasta ii provoaca o explozie de entuziasm sau, pe dos, privind cu dezgust profund ceea ce tie ti se pare adorabil.
Apoi barbatii... barbatii veniti singuri la cumparat de martisoare sint de'a dreptul deliciosi. Incurcati, fisticiti, convinsi ca orice vor alege nu va fi bine, te privesc cu ochi rugatori sa'i scapi de calvar. Daca ar putea sa delege complet responsabilitatea alegerii gresite, ar plati pentru asta. Ah... sa nu uit. A aparut un nou tip de cumparator masculin de martisoare: masculul corporate. Acesta vine cu liste detaliate, rezultatul unei analize complexe si indelungate, probabil un excel printat. Pentru el martisoarele sint inca un task, cu dead-line draconic si esec exclus.
De final, nu pot sa nu ii mentionez pe vecinii nostri din Tirgu Mures care ne'au torturat cu mirosuri apetisante de kürtőskalács, tortura pe care au imblinzit'o luindu'ne de crescut si hranindu'ne gratis cu kürtős aburind.
Miine o sa fim iarasi la MTR pentru cei intirziati cu cumparaturile. Sper sa ne tina puterile. Iar de poimiine ma intorc incetisor in blogosfera.
duminică, 28 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
