Din nou in Egipt. Se pare ca o sa'mi petrec mare parte din vara, toamna si putin din iarna asta la caldura mare, monser.
Aseara am revazut Dogma. Ma chinui, de altfel, de ani de zile sa fac asta. Sint convins ca multi il considera un film slab, superficial, idiot. Unii ii pot spune si blasfemiator. E drept, e greu sa'l scapi de eticheta asta dupa ce un cardinal american il prezinta pe Buddy Christ, noul "icon" al catolicismului sfirsitului de secol XX (inlocuitor al crucifixului, pe motiv ca este un simbol prea mohorit si inspaimintator si nu se potriveste cu noua stare de spirit).
Mie mi se pare ca filmul asta e genial. Pare ireverentios, dar nu este. Pare tembel, dar nu este. Pare film pentru adolescenti dar spune lucruri care nu intereseaza pe adolescenti (si nici nu au fost inca gindite de ei). Daca in lumea noastra ar putea un film sa mai intoarca pe cineva cu fata inapoi spre credinta, cred ca asta este filmul. Sau, cel putin, are mai multe sanse decit Patimile lui Mel Gibson.
Il recomand cu caldura macar pentru monologurile si dialogurile Loki/Bartleby, pentru Rufus, cel de'al 13lea apostol dat afara din Noul Testament politically incorrect pentru ca era negru, pentru Jay and Silent Bob (mai ales pentru Silent Bob cu a sa explicatie "no tickets", una din cele 2 replici ale lui din film), pentru aparitiile lui Metatron si felul in care bea el tequilla si pentru Allanis Morissette care mi'a adus in mod sublim aminte de acel "L'homme pense, Dieu rit" al lui Kundera din "L'art du roman".
Intre timp aproape am terminat inca un Kundera, Cartea risului si a uitarii. Dar despre asta voi reveni intr'un episod ulterior.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pentru un tip cu inclinatii spirituale sunt un pic mirat de remarcile pe care le faci pe blogul lui Khris:
RăspundețiȘtergereDe final, m’ati inteles gresit. Sint dintre cei care au convingerea ca sistemul bancar este mai mult decit necesar.
Ca tot vorbesti de carti, incearca sa citesti Suzanne Ward ca sa intelegi la ce ma refer.
Iar Dogma e intr-adevar un film care mi s-a parut si mie ca are cateva idei bune cand l-am vazut acum cativa ani. Chiar daca intre timp s-a mai demodat nitzel si probabil nu ar mai avea acelasi farmec.
Flavian, cel care vede lumea dintr'o singura perspectiva este, de fapt, orb. A avea nevoi spirituale nu te impiedica sa vezi lucrurile si din alte unghiuri.
RăspundețiȘtergereSi, daca te gindesti mai bine, ai mai postat comentariul asta, de pe un calculator, dintr'o incapere luminata electric, in care, probabil, ai ajuns urcind cu liftul, daca nu ar fi existat bancile?
A fi hippie, ecologist, spiritual, e frumos, poate chiar necesar, dar nu cu orice pret si nu negind lucrurile care ne fac sa fim ceea ce sintem. Am deveni simpli extremisti ridicoli.
Pai asta incercam sa-ti explic si eu, ca poate exista o perspectiva fara banci dar pe care inca nu ai ajuns sa o poti vedea probabil.
RăspundețiȘtergereDepinde doar din ce punct de vedere privesti lucrurile. Iar acel punct de vedere este mai apropiat de spiritualitate.
Gandind astfel, nu un calculator sau o casa ma face sa fiu ceea ce sunt si cu atat mai putin niste institutii care invart chestii virtuale si inutile precum banii.
Aparitia lui Metatron cred ca e printre fazele la care am ras cel mai isteric vreodata la un film.
RăspundețiȘtergereIar filmul cu totul, da, cand l-am vazut prima data am zis, de asemenea, ca e cel mai inteligent ever. Pentru ca este, in mare parte, un film de idei - nu de efecte (desi are), nu comedie (desi are), nu de intrigi politiste sau similare (desi are si d-astea). Ireverentios insa este, dar atat de destept facut, incat ne determine sa VREM cu tot dinadinsul sa-l nu-l vedem drept anticrestin. Ce mai, exceptional!
@Flavian: nu, nu ne fac sa fim ceea ce suntem. Dar ne trebuie. Ca de-aia le vrem.
RăspundețiȘtergere