duminică, 21 iunie 2009

Votul obligatoriu... fata cu reactiunea

Vorbeam intr'o postare trecuta despre lehamite in ceea ce priveste viata politica romaneasca. Iar in comentariile prilejuite de acea postare argumentam alegerea mea de a nu ma duce la vot. Argumentele ramin si acum in picioare.

Cu toate astea, articolul domnului Plesu despre obligativitatea votului (Dilema Veche Nr. 278) m'a facut sa'mi reanalizez pozitia.

Voi pleca de la doua dintre comentariile la acel articol din Dilema. Unul dintre comentatori, incercind sa justifice avantajele mersului la vot, vine cu o comparatie interesanta: "ce ati face daca s'ar vota ce muzica se va asculta in urmatorii 4 ani in Romania? Ati lasa pe altcineva sa decida?". Raspunsul, in spiritul acelei comparatii, vine din partea unui alt comentator "In mod normal, nu. Dar daca as avea de ales intre Guta, Salam si Vijelie, as alege sa stau acasa" (citatele sint partiale). Eu as completa si cu "mi'as pune castile pe urechi si as da drumul la un Pink Floyd cum am facut si pina astazi".

Obligativitatea votului, asa cum o argumenteaza domnul Plesu, sufera de o mica hiba. Vrea sa reglementeze atitudinea electoratului fata de actul electoral dar pleaca de la premiza ca acesta are de unde sa aleaga. Cumva, se salveaza propunind votul nul (nestampilat sau stampilat in mai multe locuri) ca modalitate de protest. Dar neprezentarea de ce nu este modalitate de protest? Conteaza atit de mult cunoasterea exacta a motivelor de neprezentare? E vreo diferenta intre lehamite, lene, indiferenta sau dezacordul total cu cei propusi atunci cind ele se aplica procesului electoral? Eu cred ca nu. O parte a electoratului nu este reprezentata. A te ridica de pe scaun pentru a vota, dupa mine, are pe post de conditie necesara faptul de a te simti reprezentat. Asta in cazul in care esti un alegator constient. La inconstienti si manipulati nu ma bag, nu cunosc. Iar refuzul de a merge la cabina este, pentru mine, un mesaj la fel de clar ca oricare altul.

Domnul Plesu vine, totusi, cu citeva argumente care, dupa cum spuneam, m'au facut sa revizitez problema. Cel mai important este acela al echilibrului care trebuie pastrat intre drepturi si responsabilitati, cu evidentierea dezastrului pe care il reprezinta democratia interpretata ca patrie a facultativului.

Directiile in care am fost impins de acest argument sint multe. Ar fi, in primul rind, faptul ca lumea occidentala, asa cum o stim noi, este rezultatul direct al implicarii civice si asumarii responsabilitatii sociale. Lumea ar fi fost altfel fara Galilei care nu doar ca a inteles el niste lucruri, mai mult sau mai putin adinci, despre universul cunoscut dar a tinut sa le afle si ceilalti, cu riscul de a'si pierde viata din cauza asta. Exemple similare sint multe, ideea este ca, dincolo de actele firesti si necesare ale fiecaruia din noi (acte "a face pentru a primi" in esenta, de tip munca pentru bani) lumea occidentala a evoluat (in sensul in care noi intelegem evolutia) pentru ca un numar suficient de mare de persoane a depasit pragul lui "suficient si necesar", a facut ceva pentru care nu a primit ceva in schimb. S'a "sacrificat". In consecinta, poate fi privit votul obligatoriu ca un indemn la "sacrificiul" necesar pentru a evolua si noi putin?

Un alt subiect revizitat a fost acela al candidatilor in alegeri. Sistemul actual, oricit de uninominal ar fi uninominalul, ridica problema calitatii candidatilor. Calitate pe care o deplingeam si care ma face pe mine sa nu ma duc la vot. Partidele, ca orice organism viu, sint structuri cu inertie mare. Viata politica luata ca un intreg are o inertie si mai mare. E usor sa ma intreb de ce nu se ridica tineri integri si interesanti politic din esaloanele inferioare ale partidelor existente, sa preia ei conducerea, sa candideze ei? Sau de ce nu apar partide noi? Dar este la fel de usor sa raspund ca mecanismele succesului electoral sint de asa natura incit, in vremuri normale, idei normale nu se pot impune peste noapte. Aproape poti spune ca schimbarea trebuie sa ia mult timp (poate oare un partid normal sa repete succesul Partidului National Socialist al lui Hitler? si ar fi de dorit sa'l poata repeta?) Iar faptul ca nu se pot impune peste noapte duce la dilutie, la amestecare, la pierderea entuziasmului initial. Lucru ce conduce, la rindul sau, la absenta unei alternative covirsitor diferite in spatiul politic. Spatiul politic este relativ uniform si este firesc sa fie asa.

Cineva, dintre comentatorii domnului Plesu, vedea o rezolvare a acestei probleme in infiintarea unui juriu care sa cerceteze competenta oamenilor politici si acestia sa ajunga sa ocupe functii doar pe baza acestor evaluari, nu prin vot. Bine bine, si cine pazeste si alege juriul? Batrinii satului? Si daca sint cumparati sau senilizati? Profesorii universitari sau filozofii? Daca sint prea idealisti si nu vad problemele reale? Astfel de sisteme s'au tot imaginat, de la ginditorii antici la scriitorii moderni de SF. Concluzia, pina acum, a fost ca tot democratia electorala e raul cel mai mic.

Bine, bine, da' cum ramine cu votul obligatoriu al lui Plesu? Pai... nu stiu. Eu nu cred in el. Nu cred ca putem forta pe cineva sa'si exercite un drept si nici nu cred ca rezultatul ar fi mai bun sau mai relevant daca am avea prezenta de 90% in loc de 30%. Problema nu consta in absenta actiunii electorale ci, dupa mine, in absenta acelei mici marje de "sacrificiu" de care vorbeam mai devreme. Iar pentru a obtine voluntariatul necesar e nevoie de educatie si rabdare. Si sa ne mai dea domnul Brucan o invoire de inca 20 de ani de la intilnirea cu Europa Democratica.

29 de comentarii:

  1. intre optiunea votului obligatoriu (acordat cui? nesimtitilor pe care ii votam de 20 de ani in continuu??) idee sustinuta de domnul Plesu si cea a unui nou partid politic (poate al celor sub 35 de ani??)format din tineri scoliti afara, buni profesionisti fiecare in domeniul sau, partid care sa se bata pentru cele apropape 70% voturi neexprimate - idee sustinuta de Dobrovolschi, as alege-o pe cea din urma.
    De ce sub 35 de ani? simplu ... pentru ca n-au apucat sa fie nici macar utecisti - darmite comunisti sau securisti, pentru ca au mai prins un pic de scoala, pentru ca au apucat sa umble prin lume si sa se civilizeze, pentru ca au maturitate si experienta,...

    RăspundețiȘtergere
  2. Teoretic, sint de acord cu tine. Cind ma gindesc totusi la aspectele practice ale ideii si, mai ales, la cele psihologice, tind sa am retineri.

    Profilul omului care isi doreste sa conduca si care are si sansa sa o faca, mai ales cind este vorba despre o tara si nu despre o firma unde un anumit gen de profesionalism primeaza in fata oricarei demagogii, acest profil, spuneam, nu imi este foarte drag.

    Nu spun ca e mai bine cu astia de acum. Doar ca s'ar putea sa nu fie nici o brinza daca facem schimbarea.

    Si nu cred ca neaparat mentalitatea pre-decembrista ii face pe cei de acum sa fie in halul in care sint. Este simpla lor constructie, ceea ce ar fi fost ei indiferent de scoala prin care treceau. Comunismul si apele tulburi de dupa el nu le'au oferit decit o trambulina ceva mai eficienta.

    Ca sa iti spun si cum vad eu solutia optima, eu cred in acumulare atunci cind vine vorba despre politica, societate, cetate in general. Revolutiile, de orice tip, sint afaceri foarte proaste (cred ca am mai scris asta). Doar ca Romania e prea tinara la capitolul asta sa putem vorbi despre acumulari. Va trebui sa mai asteptam.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu parere de rau, eu nu cred ca pre-decembristii pot fi considerati maturi, populatie adulta (ei se comporta ori ca parinti, ori precum mici dictatori = copii; prezentul ii sperie si de asta fug de el: dau tunuri, il fura, etc). Nu ma pricep la sociologie (dar e pe lista TODO), dar cred ca o societata IMATURA asta inseamna; cand ne uitam la poporul asta si zicem ca e imatur, inseamna ca batranii sai nu-s adulti! Ce sa votez atunci? Pe cine sa ascult?
    De asta cred ca un nou val/partid, o noua generatie (sub 35 eventual) va trebui sa se impuna. Oricum, asta se va intampla. Generatia sub de acum de sub 35 de ani va ajunge la un moment dat sa conduca (e inevitabil).

    Pentru ca l-am stimat prea mult pe C-tin Noica, consider ca A. Plesu si G.Liiceanu sunt foarte buni moralisti, profesori, parinti (nu adulti!), esteticieni.
    Din pacate... doar atat!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dupa mine, sint multe motive pentru imaturitate. Printre ele virsta si conjunctura in care maturizarea ar fi trebuit sa se produca. De acord cu tine ca populatia adulta de la noi este, in mare masura, imatura. Nici nu prea putea fi altfel, daca ma gindesc mai bine.

    Pe de alta parte, si cei de sub 35 sint imaturi. Asta este motivul pentru care am spus ca nu cred ca ar fi mare brinza o schimbare. Evident, cei de sub 35 de acum vor conduce la un moment dat. Probabil peste vreo 10-15 ani chiar vor fi pregatiti.

    Cit despre domnul Plesu... e un om cu multa cultura, un om care gindeste. Ca nu se pricepe la anumite lucruri, e normal. Ca nu sintem de acord cu concluziile lui, iar e normal. Ceea ce respect la el este metoda lui de gindire. Pun pariu ca daca am sta fata in fata si am aborda problema strict logic, orice problema pe seama careia avem amindoi opinii, mi'ar demonta aproape toate ideile. Pentru asta il respect. Este un motivator important pentru mine, un motivator pentru a'mi fundamenta pozitiile.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu cei sub 35 avem o sansa! Pe cei peste 35 nu stiu cine ii mai maturizeaza. Poate ca generatia asta sub 35, AZI nu e matura. Dar pana la urmatoarele alegeri mai sunt cam 4 ani. Daca am urmari atent cand au intrat in politica M. Geoana, T. Basescu si altii am observa ca in '90 aveau SUB 35 de ani. Ei sigur sunt imaturi, din diverse motive; noi ce scuza mai avem? Peste cativa ani (15-20), bebelusii de azi ne vor intreba:
    -Generatia voastra de ce n-a facut nimic? De ce de 40 de ani ne zbatem in mocirla? Nu trecusera deja 20 cand v-ati seama?

    Eu zic ca vremea celor care acum sunt la 35, a cam sosit. Trebuie sa ne asumam varsta, responsabilitatile, sa ne pregatim. Generatia ne-utecista trebuie sa faca ceva :).

    RăspundețiȘtergere
  6. Uhhh, am scapat. Am fost utecist fix 3 luni :) Si inca seful filialei UTC din scoala noastra, sef peste alti 3 nefericiti care s'au nascut si ei citeva luni prea devreme.

    Alexandru, sint de acord, de principiu, cu tine. Daca citesti prin si printre rindurile mele poti observa ca sint adeptul unei abordati "mature" in ceea ce priveste viata, mai ales cind vine vorba de politica. Mai mult, sint complet de acord cu faptul ca trebuie sa'i schimbam pe cei care isi impart acum placinta politica.

    Dar hai sa o luam usor si sa ne gindim mai bine. Chiar crezi ca a'i schimba cu unii de pina in 35 de ani e o solutie sigura? (daca imi spui doar ca merita incercat nu e un raspuns satisfacator pentru mine. Asa merita incercat si cu Vadim).

    Oricit de "neintinati" sintem noi de absurditatile comuniste, sintem, in primul rind, foarte tineri. Experienta are si ea rolul ei. De'aia vezi foarte rar super manageri pina in 35 de ani. Stai citeva ore si incearca sa te gindesti ce inseamna sa conduci un minister, de exemplu (nu'mi spune ca nici astia nu stiu, nu e un argument).

    In al doilea rind, sintem si noi oameni, chiar daca tineri. Clopotul lui Gauss se aplica si la noi. Si noi avem lepre, prosti, genii si... multi, multi mediocri. La fel ca si parintii nostri. Iar puterea va atrage multi tineri foarte similari cu cei care sint acum la putere.

    De'asta cred eu in acumulare. In reguli care evolueaza incet incet, cu oameni care intii invata si abia apoi sint propulsati spre conducere. In constientizarea si aproprierea (ca tot iti place Noica) normelor sociale.

    Sa cistigi puterea s'ar putea sa nu fie foarte greu (a facut'o CDRul in '96). Sa faci ceva cu ea s'ar putea sa fie un test greu de trecut. Eu unul nu m'as incumeta, oricit de inteligent, matur sau mai stiu eu cum ma consider. Hai sa nu actionam bezmetic doar de dragul de a'i vedea pe astia disparuti.

    RăspundețiȘtergere
  7. Poate nu m-am facut bine inteles: sunt de acord cu tine. Nu afirm ca suntem maturi, dar sa constientizam ca trebuie sa devenim si apoi sa devenim. N-am vrut sa zic ca trebuie data puterea unora inainte de a invata unele lucruri, dar daca nu te implici nici nu inveti. Eu mi-as dori sa se implice mai mult, atata tot!
    Frustrarea mea vine din faptul ca stiu prea multi din generatia mea care sunt debusolati, pare ca au renuntat: asta ma deranjeaza. Mai degraba ar trebui sa se trezeasca la varsta asta: nu sa se culce.

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, stiu la ce te referi. Unii sint debusolati, altii s'au inchis in lumea lor, cum am facut eu. Nici nu mai conteaza motivele.

    Poate ca am ales o cale mai putin semnificativa, dar mie mi se pare suficient de eficienta si importanta. In general interactionez cu oameni fie mult mai tineri si in cautare de raspunsuri, fie de aceeasi virsta sau mai mari care au ratat raspunsurile. Ceea ce incerc eu sa fac este ca in cercul meu marunt sa conving cit mai multi oameni ca drumul duce prin ei si ca invatind si crescindu'se pe ei rezolva mare parte din lucruri.

    Si mai incerc sa promovez independenta personala. Multi oameni tind sa mearga cu turma, cu valul si incerc sa'i invat sa se foloseasca mai bine de propriile instincte. Pentru ca pina la urma este implinirea lor la mijloc.

    Nu stiu cit de mult reusesc si nu stiu cit de important este. Dar asta e drumul pe care l'am ales eu. Sper sa iasa ceva.

    In politica, oricum, nu o sa ma gasesti :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Trebuie sa iasa ceva. Sper ca cercul tau sa se propage.

    Nici eu nu sunt implicat in vreun fel in politica, cel putin deocamdata. Ma gandesc ca totusi cineva, cu alta mentalitate decat se uzeaza acum, va trebui sa se implice.

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu zic ca obligativitatea votului n-o sa faca nimic. Probabil majoritatea care nu s-ar fi dus or sa voteze ori nul, ori la misto, deci oricum nu conteaza. Partea cu votul o sa vina atunci cand oamenii trec peste egoism si incep sa se gandeasca la comunitatea din care fac parte. Si pentru asta o sa mai treaca ceva vreme. Ce uitam noi este ca oamenii din vest s-au organizam in comunitati pentru a se ajuta unul pe altul, pentru ca aveau dusmani comuni, etc. Si responsabilitatea in fata comunitatii si implicarea aveau sens. Noi pe de alta parte venim dintr-un sistem in care statul iti rezolva problemele. Si isi lua si toate injuraturile. Si comunitatile erau create cumva artificial. De la asta am trecut la unul in care e fiecare pentru el. Parerea mea este ca in momentul in care oamenii vor incepe sa descopere beneficiile unor comunitati care sa-i ajute, sa-i potenteze si pe care si le aleg atunci o sa vedem mai multi oameni implicati pentru binele comunitatii nu pentru capatuiala propie. Si oamenii care se ridica in felul asta or sa aiba si relevanta. Noi suntem la momentul asta inainte de faza de triburi. Mai dureaza pana ajungem la sat, oras si natiune.

    RăspundețiȘtergere
  11. ComBo, de acord cu tine. Exact la asta ma gindeam cind vorbeam despre acumulare. La fel, la acelasi lucru ma gindeam cind vorbeam despre "sacrificiu".

    In mod natural, sintem fiinte egoiste. Fiecare dintre noi isi cauta confortul si realizarea proprie, fiecare dintre noi vrea sa se capatuiasca (ca sa te citez). Si nu e nimic rau in asta. Ba mai mult, orice sistem care neglijeaza aceasta caracteristica a naturii umane este sortit esecului (comunismul nu l'a luat in calcul si ii cunoastem rezultatele).

    Maturizarea, dupa mine, se manifesta prin intelegerea faptului ca este mai eficient, chiar daca uneori este nevoie de putina rabdare, sa colaborezi decit sa tragi rapace totul pe turta ta. Sau, cum imi mai place sa spun, e stupid sa omori gaina care face oua de aur doar pentru ca ti'e pofta de o supa.

    Andrei Manolescu are o parabola faina pe tema asta, o demonstratie a faptului ca nu poate exista un contract, de orice fel, intre doi diavoli perfecti. Ar fi o lectie buna de citit pentru oamenii nostri politici si pentru oricare dintre noi.

    In Romania va fi mai bine cind majoritatea va invata sa faca un pas in plus fata de normele de baza. Cind nu doar ca nu vom mai arunca hirtii pe strada dar ne vom si apleca sa o luam pe aceea care a scapat vecinului nostru. Pe asta va creste acel spirit civic pe care il recunosti tu la comunitatile vestice.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Mbadragan
    Teoretizez un pic ideea de maturizare.
    Stari:
    1) dependenta
    2) contradependenta
    3) independenta
    4) interdependenta

    Unde suntem? fiecare dintre noi si ca societate?
    Democratia asa cum o visam e la punctul 4.
    Cum ajungem acolo? fiecare si ca societate.
    Ce pot face eu ca sa-i ajut si pe altii sa vada unde sunt.
    Asta ma framanta :)

    RăspundețiȘtergere
  13. :) Mda, e si asta un unghi din care poti privi problema. Daca intrebarea nu era retorica, parerea mea este ca si individual si ca grup acoperim toate cele 4 categorii, din pacate nu cu cele mai fericite ponderi.

    Daca am citit suficient de bine printre rindurile tale, tind sa cred ca tu vezi destul de multi in categoria 3, aproape pe nimeni in a 4a si restul in 1/2. Eu cred ca majoritatea coplesitoare se afla inca in 1/2.

    Sa'ti spun si de ce cred asta. Gasirea unei independente reale, dupa mine, conduce destul de repede la constientizarea insuficientei acelei stari. Mai mult, ai nevoie de anumite calitati si anumite abordari pentru a cistiga statutul de independent. Inertia ascensiunii spre independenta, la care se adauga concluziile noii experimentari ale lumii de pe aceasta pozitie, te vor purta relativ curind spre a patra stare.

    Poate ca nu am fost suficient de clar, asa ca o sa ma folosesc de o comparatie. Daca reusesti sa inveti intr'un timp relativ scurt o limba straina, a doua va veni destul de usor. Daca o inveti si pe a doua, nu doar ca va fi si mai usor sa treci si la a treia, dar vei avea citeva atuuri in plus.

    In primul rind, o intelegere eficienta a metodei de invatare a unei limbi straine. In al doilea rind un exercitiu superior al creierului si memoriei. Apoi un bagaj mult mai bogat de echivalente care te ajuta mult. Si, nu in ultimul rind, motivatii noi pentru a merge mai departe cu invatarea (descoperi un univers complet nou, descoperi ca nu mai trebuie sa citesti traduceri proaste ci poti sa mergi direct la sursa, descoperi fascinatii noi, etimologia, de exemplu)

    Cam asa e si cu trecerea de la independenta la interdependenta. Teoretizind, evident :D

    Cit despre cum ii ajuti pe ceilalti sa constientizeze unde sint si cum sa urce... Cred ca e destul de eficient sa ii pui in fata consecintelor logice ale alegerilor pe care le fac. O demonstrare eficienta a contradictiilor in care sint scufundati (pentru ca toate cele 3 stari de la inceput se autocontrazic), urmata de aratarea unei cai prin care aceste contradictii sa fie eliminate ar trebui sa fie suficiente. :D (stiu, nu sint! Mai lucram la metoda. De'aia scriu blogul asta de altfel :) )

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc :)
    Mi-ai dat raspunsul pe care il cautam azi. Inca nu cautasem constient un raspuns la cati sunt intr-o categorie sau alta, dar iti dau dreptate.
    Superb inca o data!

    RăspundețiȘtergere
  15. :) Multumesc. Da' nu ma mai lauda atit ca mi'o iau in cap si incep sa'mi fac statuie :)

    Mai era ceva ce ar merita sa fie spus. Personal, nu cred ca este necesar ca majoritatea oamenilor dintr'o tara sa fie in faza 4 pentru a merge bine lucrurile. Cred ca este suficienta o minoritate cultivata si capabila sa conduca.

    Lucrez de destul de multi ani cu straini din tarile Europei vestice. Majoritatea lor sint oameni relativ simpli. Sa stii ca nu am observat o constiinta civica super dezvoltata la ei sau cine stie ce grad impresionant de civilizatie. Concluzia mea, dupa acesti ani, este ca, luat fiecare individ in parte, societatile noastre nu difera atit de mult. Diferenta majora, si aici revin cam obsesiv, este facuta de acumulari.

    Germanii sau austriecii cu care am lucrat, pentru noi culme a civilizatiei si corectitudinii europene, nu se abtineau de la arunca hirtii pe jos (o sa iau spre exemplificare acest comportament minor) pentru ca ar fi avut cine stie ce constiinta ecologista sau estetica/igienica. Motivele lor erau doua. In primul rind pentru ca toata viata au vazut oameni aruncind hirtia la cos si nu pe jos (mimetism) si, in al doilea rind, pentru ca amenzile sint enorme si sigure daca incalca regula (teama de pedeapsa).

    La fel functioneaza, mai mult sau mai putin, si celelalte comportamente.

    Evident, in mod ideal, toate ar fi bune si frumoase daca toti am face lucrurile perfect pentru ca intelegem de ce trebuie sa fie facute perfect :) Un fel de comunism la care s'a ajuns prin maturizarea tuturor indivizilor si nu prin impunerea lui cu forta unei populatii departe de maturitate.

    Dar nu cred ca este neaparat nevoie de asta. Drumul conducatori maturi - legi rationale - pedeapsa eficienta - educatie - mimetism - maturizare a condusilor mi se pare destul de bun si ii vedem rezultatele prin tarile pe care le invidiem.

    Din pacate noua inca ne lipseste prima veriga din lantul asta cauzal, conducatorii maturi. Si cu asta revenim la premizele discutiei asteia, postarea mea despre votul obligatoriu :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Cautarea unor conducatori maturi sau maturizarea celor existenti?!

    Oricare din variante este o provocare pentru societatea noastra.
    Se spune ca frustrarea are rolul ei in procesul de maturizare. Cum am putea sa-i frustram? :))

    Vot obligatoriu este si prin Elvetia. Nici ei nu-s cu stea in frunte, dar sunt mai multi resposabili (sau doar par mai responsabili si de fapt sunt responsabilizati prin mimetism = aplicarea legeii dovezii sociale, si teama de pedeapsa). Poate nici ei nu suporta responsabilizarea fortata.
    O societate ideala, ramane o utopie; nu strica sa tintesti mai sus (doar ca efect mobilizator), si sa obtii totusi ce era necesar. Important e sa fii constient de ceea ce faci, ca sa nu fii dezamagit si sa renunti.
    Eu am votat tot timpul la locale si generale (totusi in limitele putintei; la ultimele europene n-am reusit), pentru ca mi se pare normal sa particip la actul civic. S-a dovedit ca cei pe care i-am votat, de cele mai multe ori, au luat si masurile care ma interesau. Ca a existat o doza de dezamagire, de nereusita, ca au gresit, ca puteau mai bine: sunt perfect de acord. Nu am ales idealul: pentru ca nici nu era pe lista.
    Din punct de vedere al votului, luand cele 4 stari ce zici?
    1) in '90 -'92 (si exceptia 2000 la perzidentialele cu Vadim) - prezenta masiva la vot -> dependenta
    2) votarea negativa ('96, 2000 etc.) - contradependenta
    3) absenteism masiv la vot - independenta
    4) votul obligatoriu - interdependenta fortata; responsabilizare fortata.

    Sunt pentru 4. :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Alexandru, cred ca simplifici putin cam mult problema. Daca absenteismul de anul asta de la europene ar fi expresia independentei celor aproape 70% dintre romanii cu drept de vot, as fi fericit, pe cuvint. Din motivele expuse mai sus.

    Sau, pur si simplu, avem definitii diferite pentru independenta. Dupa mine, a te durea in fund de exterior nu este independenta. A face ce vrei tu in cunostinta de cauza, asumindu'ti toate consecintele actiunilor tale, abia asta este dupa mine inceputul independentei. La care trebuie sa mai adaugi o dezvoltare suficienta a propriei persoane in asa fel incit sa nu te mai afli in bataia valurilor (de tipul "am invatat si am capatat suficienta experienta incit ma angajez unde vreau eu, nu unde pica").

    Daca accepti definitia mea, da'mi voie sa ma indoiesc ca absenta la vot a fost o oglinda a independentei personale.

    Daca asimilam cele 4 stadii de care vorbesti tu stadiilor de dezvoltare ale individului, dependenta corespunde vietii de copil pina la pubertate, contradependenta vietii de adolescenta, independenta adultului tinar iar interdependenta adultului matur.

    Or, dupa mine, societatea romaneasca prezinta in continuare toate semnele perioadei infantile si adolescentei. Fie sintem cuprinsi de naivitatea tembela a copilului, fie de teribilismul adolescentului.

    Adu'ti aminte de vremea in care aveai 16 ani si (daca nu tu, macar fostii tai colegi) voiai postere cu artistii preferati pe pereti, haine care sa te scoata in evidenta, adidasi meseriasi de firma, blugi si asa mai departe.

    Ti se pare diferit de masinile cumparate in leasing etalate in cluburi scumpe de oameni care traiesc intr'o garsoniera nenorocita cu alte citeva persoane? Sau de etalarea telefoanelor cu 2 milioane de functionalitati? Sau de cumpararea in rate de plasme si LCDuri de catre oameni care nu au ce minca? Sintem in perioada show off. Ne revoltam impotriva faptului ca nu am avut si inca nu avem dar trebuie sa avem pentru a fi valorizati social, pentru a fi bagati in seama.

    Sintem niste adolescenti. Iar cind o sa ne facem mari nu o sa mai conteze ce masina conducem. Pentru ca intr'o lume matura o sa conteze doar lucrurile pe care sintem in stare sa le facem, nu ceea ce conducem sau purtam.

    Iti recomand sa mergi la Amsterdam sa vezi middle management (5-10 mii de euro pe luna) pe bicicleta. Sau in Germania sa vezi muncitori in salopeta coborind din Volvo. Acolo nu conteaza. Aia e o societate matura.

    RăspundețiȘtergere
  18. Asa este; m-am grabit; m-a furat peisajul si i-am vazut in 3 in loc de 2.
    Poate criza asta, cu somajul aferent si o mai putina asistenta sociala, ne-ar trimite din 2 spre 3 (adica sa schimbe procentajele). Si apoi, votul obligatoriu pentru 4?.

    RăspundețiȘtergere
  19. Cred ca te grabesti in continuare. Eu as mai astepta inca vreo 10-15 ani pentru o schimbare reala. :)

    Sint destul de convins ca va avea si criza asta o influenta, destul de puternica. Poate vom mai invata putina modestie si efectele aruncatului cu capul inainte.

    Cit despre schimbari radicale ale maselor, datorate unor masuri luate "la centru"... nu stiu ce sa spun. Cauta si tu prin istorie si spune'mi daca gasesti ceva de genul asta. Vreo schimbare majora de mentalitate care sa se fi produs in doar 2-3 ani.

    Poate cele mai spectaculoase schimbari din istoria cunoscuta sint emigrarea spre America din secolele 17-18 si revolutia industriala de la mijlocul secolului 19. Dar si alea au luat ani buni pina s'au impus, pina s'au schimbat mentalitati, pina s'a renuntat la vechiul mod de viata.

    Asa ca... eu as fi mai rabdator. Dar, pina la urma, si nerabdarea este un semn al adolescentei :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Eu zic ca usor ajungem la concluzia ca avem o societate adolescenta si frustata. Si de aici si problemele cu votul si politicienii. Si problema mare cu capra vecinului care e mai grasa. Mai ales ca ne comparam cu idea de vest si nu cu ce e vestul in realitate. Eu imi aduc aminte cand am fost la Paris cat de dezamagit am fost. Era prima data cand ieseam din tara si ma asteptam sa fie perfectiunea intruchipata. Draci. Un oras frumos dar cu probleme. La fel e si Romania la momentul asta. Partea proasta e ca vedem doar ca adidasii nu-s de firma dar pierdem din vedere ca sunt buni si ne facem treaba cu ei, ca avem ce manca, bani de buzunar, gagica draguta, samd. Si ca cainii nu umbla cu covrigi in coada pe nicaieri.

    PS. Mi-am amintit de un film de animatie, imi scapa numele acum, cu niste sobolani rusi care vroiau sa emigreze in US. Si inainte de plecare unul zicea "There are no cats in America and the streets are paved with cheese". Si cand ajung dau de niste motani mari si grasi pe doc :).

    RăspundețiȘtergere
  21. ComBo :) Filmul se chema An American Tail. Dap, misto film. Si cu multa intelepciune, ca mai toate filmele pentru copii :)

    Pe mine nu Franta m'a dezamagit prima, desi acolo am ajuns si eu prima oara. Abia cind am fost in State am primit o palma adevarata dupa ceafa. Nope, the streets aren't paved with cheese.

    Totusi, nu poti nici sa spui ca e exact ca la noi. Diferenta este evidenta, doar ca nu la aceeasi dimensiune la care ne asteptam noi.

    Exista totusi un loc care s'a ridicat la nivelul asteptarilor mele, ba le'a si depasit. Locul acela se cheama Amsterdam.

    Si, sa recunoastem, nici Bucurestiul nu mai e ce era acum 10 ani. Sau Brasovul, Iasiul, Clujul, Sibiul.

    Am mai spus'o si o s'o mai repet, daca vreti sa aveti o dimensiune reala a felului in care a evoluat Romania si a distantei reale fata de vestul european, recomand o vizita intr'o tara araba (nu Dubai). O sa vedeti la intoarcere cit de aproape o sa para Romania de Franta, Anglia, Germania, Olanda. Fratilor, cu toate pacatele noastre, chiar sintem in Europa, in ceea ce numim noi lumea civilizata. Stiu ca suna incredibil, dar asa este.

    RăspundețiȘtergere
  22. Problemele articolului lui Plesu sunt mult mai multe.
    http://www.logosfera.ro/2009/06/andrei-plesu-si-votul-obligatoriu/

    Cat despre balanta "drepturi si obligatii" as vrea sa-i vad pe "formatorii de opinie" cand se vor lupta ca parlamentarii sa-si acorde si o obligatie in plus la fiecare crestere de salariu.

    RăspundețiȘtergere
  23. Excelente comentarii! Am adaugat post-ul asta la bookmarks, trebe sa-l recitesc de cateva ori.

    As vrea sa vin cu o idee noua. Cred ca exista o iesire din cercul vicios "politicieni mediocri -> lehamite electorala -> prezenta scazuta la vot -> schimbare foarte grea a clasei politice".

    Intr-adevar, romanii sunt adolescenti neexperimentati intr-ale democratiei. Eu cred ca urmatorul pas, maturizarea, este implicarea politica.
    Daca dvs, domnilor MBadragan, Alexandru si ComBo, v-ati inscrie intr-un partid politic, nici nu conteaza care, si impreuna cu dvs ar incepe sa activeze politic mai multi drept-ganditori, eu cred ca sistemul poate fi vindecat pe interior. In acest moment, partidele politice scot in fata tot felul de marionete semidocte pentru ca nu au pe cine. Chiar daca ar exista vrun candidat "cinstit", n-are cine sa-l sustina, pentru ca noi, domnilor, stam si bloguim in loc sa participam la viata politica.

    Acum trebuie sa-mi termin abrupt comentariul pe motiv de graba mare, dar promit Ctrl+D -ul, si sa revin cu mai multa vreme.

    RăspundețiȘtergere
  24. Hehehe, ce s'a animat dintr'o data blogul meu. Am de raspuns la comentarii, asta e o noutate. Nu pot decit sa va multumesc si sper sa va tin in priza.

    Dar sa o iau pe rind:

    @Logosfera. Ti'am citit postarea catre care mi'ai dat link'ul. Exceptind citeva observatii unde, intimplator, avem impreuna ceva de comentat la adresa articolului domnului Plesu, chiar daca din motive diferite, nu prea sint de acord cu observatiile facute.

    Pe fond, imi displace interpretarea generala a spuselor lui AP. Am intilnit'o in mai multe locuri si m'a intristat de fiecare data. Pe primul loc se situeaza aruncare lui AP inapoi in contextul comunist. La tine nu este foarte explicita, la altii da. Ceea ce nu inteleg este relevanta acestei legaturi PCR-AP in contextul de fata (cu atit mai mult cu cit aceasta legatura este una greu de probat si, chiar daca ar fi, e marunta). Pe al doilea se afla felul in care este interpretata postura din care scrie. Plesu nu este si nici nu vrea sa fie un formator de opinie. Isi asuma de ani de zile postura unui filozof (estetician) ratacit intr'o lume pe care o intelege doar partial. Reflexele noastre sociale i se par, si o spune de fiecare data cind face referiri la cotidian, complet aiuritoare. Este un om care nu se regaseste in "strada". Or, a judeca spusele lui cu aceeasi masura cu care le judeci pe ale lui CTP, Tatulici sau Cristoiu este o eroare.

    Apoi, imi displace incapacitatea de a vedea dincolo de lucrurile cu care nu sintem de acord sau care nu ne plac. Mi se pare o pierdere enorma, o pierdere pe care nici un om inteligent nu ar trebui sa si'o permita, sa nu cauti intelepciunea din spatele "greselilor". Cum spuneam intr'un comentariu mai sus, lectiile lui AP sint lectii despre cum sa fii intelept. Da, si inteleptii gresesc, dar asta nu'i face mai putin intelepti (lucru care, la rindul sau, nu'i face mai adaptati cotidianului :) ).

    Sint multe de spus, o sa incerc sa ma rezum. Asa ca o sa trec la cel mai mare pacat, dupa mine, al textului tau. Tendentiozitatea. Esti atit de pornit sa te convingi si sa convingi ca el greseste incit esti dispus sa renunti la logica si la argumente relevante, interpretind tendentios si scotind din context, doar pentru a obtine rezultatul dorit. Platon si'a imaginat niste dialoguri exact pentru situatii de genul asta. Sint convins ca si domnul Plesu ar fi dispus sa procedeze platonic cu tine in situatia in care l'ai confrunta direct, cu rezultate similare cu cele obtinute de Socratele lui imaginat.

    Mi'ar placea sa iei cele spuse mai sus mai degraba ca pe niste observatii decit ca pe un atac. Sper sa revii si sa combatem.

    Si imi cer scuze pentru lungimea comentariului.

    RăspundețiȘtergere
  25. @flopunctro In primul rind, iti multumesc si tie de vizita si aprecieri. Se intimpla ceva cu blogul meu in ultima vreme, vine lume din ce in ce mai multa si nu inteleg unde am gresit. :)

    Cu siguranta ca o parte a solutiei este cea pe care o propui. Schimbarea din interior, produsa de oameni tineri care sint ceva mai preocupati de ordinea lumii decit de grosimea portofelului sau de nectarul puterii. Doar ca asta nu e solutia completa. Mai mult, aceasta parte a solutiei nu se poate manifesta eficient pina nu apare si cealalta parte a solutiei.

    Privita dintr'o anumita perspectiva, conducerea cetatii poate fi descrisa prin binomul conducatori-condusi si interactiunea dintre ei. Simplificind putin, pot exista 3 tipuri de sisteme politice: totalitare, cind grupul conducatorilor este unit si semnificativ mai puternic decit masa condusilor, oligarhice, cind grupul conducatorilor, desi in continuare mai puternic decit masa condusilor, este divizat si subgrupari ale lui isi disputa in continuu puterea folosindu'se de condusi pentru a crea o fatada, si democratia in care exista echilibru intre conducatori si condusi.

    Noi ne aflam in cel de'al doilea stadiu. Nu este greu, este chiar imposibil sa conduci dupa principii democratice o masa de oameni slabi. O data pentru ca reflexul democratic este absent (nevoie de protectie, alegeri facute fara nici o baza rationala, teama de asumare de rol), apoi pentru ca o masa a conducatorilor slabi creaza viduri de putere care cer si propulseaza mai degraba un anumit tip, nedemocratic, de conducator.

    Este unul dintre motivele pentru care eu m'am indreptat mai degraba catre cei din imediata mea vecinatate in incercarea de a le ridica semne de intrebare, de a'i face sa reactioneze si sa filtreze. Lideri potentiali cu reflexe democratice se mai gasesc. Si nici nu e nevoie de asa multi. Dar e nevoie de mult mai multi care sa incerce sa'i schimbe pe condusi. Mai corect spus, sa'i ajute sa se schimbe singuri.

    Ca sa fiu sincer, celalalt motiv important al neimplicarii mele politice (pe linga lehamitea de ceea ce inseamna lumea politicii Romanesti, lume pe care, din pacate, o cunosc de aproape) este pasiunea narcisista pentru viata mea privata. Daca as putea sa fac politica 10 ore pe saptamina, as face'o cu mare drag :)

    Iar m'am intins. Daca mai treceti pe aici va trebui sa va obisnuiti cu stilul :)

    RăspundețiȘtergere
  26. fiindca veni vorba de varsta inaintata, inclusiv in politica, un preten zicea bine: batranii trebuie omorati de mici. La asta mai adaug ca "banchetele" sunt si au fost supralicitate. In cel mai bun caz, a fost o exceptie de cateva seri. Da' asta demult rau.
    Singurii batrani relevanti sunt cateva carti atemporale, deci nesenilizabile.

    RăspundețiȘtergere
  27. Costeo, mie mi se pare irelevanta revolta impotriva batrinilor. La fel de irelevanta ca si revolta impotriva tinerilor, homosexualilor, tiganilor sau prostitutiei. O simplificare lenesa care nu merita luata prea mult in serios.

    RăspundețiȘtergere
  28. esti mizerabil de serios, fitiarhohotulsatifiederas

    RăspundețiȘtergere
  29. Adi, se pare ca nu te'ai prins inca, dar in locul asta mi'am propus sa fiu exclusiv serios. Pastrez ireverentele si hohotelederis pentru alte locuri, alte persoane, alte atmosfere. Sint suficienti cei care ne distreaza prin spatiul blogosferic, nu cred ca am nimic de adaugat nimic la asta. Asa cum tu preferi uneori sa postezi o fotografie si atit.

    La fel ca si tie, imi lipsesc argumentul, dezbaterea, constructia. Le caut aici. Mi'ar placea sa te alaturi in acelasi stil. Ai cu ce ma, ai cu ce. Doar esti tatic :)

    RăspundețiȘtergere