Pina acum nu v'am spus niciodata ce face sotia mea. Oarecum firesc, dat fiind faptul ca majoritatea celor care intrati aici sinteti persoane care ne cunosc si stiu bine cu ce ne ocupam. Dar, date fiind evenimentele ultimelor saptamini, cred ca a venit vremea sa scriu citeva cuvinte despre ea.
Andreea a inceput prin a fi psiholog. S'a dus pe la facultate, a studiat, am citit impreuna citeva kilograme de Jung, Dolto, Verza (mai degraba Varza), Mielu Zlate si altele asemenea, am disecat impreuna situatii si reactii, ne'am pisicanalizat pe noi insine si pe ai nostri prieteni. Apoi s'a facut recrutor, urmare oarecum fireasca a studiilor si a nevoii de a'si cistiga existenta in Bucuresti. Si a facut bine si asta.
A venit apoi un moment in care Andreea a avut mai mult curaj decit se astepta oricine, a renuntat dintr'o data la citiva ani de studii, la o meserie pe care o facea bine si care, poate, o ducea departe si si'a recuperat o pasiune veche cit viata ei. S'a reapucat de desenat. Intii mai timid, citeva portrete ale noilor colegi, ale unor prieteni vechi, a urmat tableta grafica, pentru a culmina toate cu descoperirea unei noi pasiuni: bijuteriile.
Ca la orice incepator intr'ale facutului de bijuterii, primul pas a fost fimo. Si au inceput sa apara prin casa armate de buburuze, soricei, vacute cu flori intre dinti, floricele si forme abstracte. Pe parcurs fimo a devenit insuficient, asa au aparut lutul si gradinile japoneze, picturile miniaturale pe bilute indelung bibilite, uscate si pazite de curiozitatea pisicii din dotare, noduri chinezesti, coliere, bratari si cercei.
De curind s'au mai intimplat doua lucruri minunate, Andreea a fost invitata sa participe la tirgurile de hand-made din Bucuresti si si'a lansat noul blog unde isi prezinta creatiile. Daca pina acum o puteati citi si urmari pe gloryboxblues.blogspot.com, incepind de astazi va invitam pe http://www.glorybox.ro/. Aveti acolo mult mai multe informatii, mai multe bijuterii, mai multe desene si un format mult mai potrivit unui artist.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ai fost super haios cu postul asta, m-ai facut sa rad (si chiar aveam nevoie). Felicitari tinerei artiste pentru curaj si tie ca o sustii in urmarea pasiunii.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca am produs asemenea reactie. Desi, sincer sa fiu, nu prea imi dau seama unde am fost haios. Asta e zona ei de expertiza, nu a mea. :)
RăspundețiȘtergereMersi oricum pentru urari. Si sa ai cit mai rar nevoie de ajutoare externe pentru a ride.
Ai fost haios cand povesteai de vacutzele, gargaritzele si greierasii care ti-au invadat casa...Si mi-a placut ca povesteai cu umor si duiosie.
RăspundețiȘtergere:) Ma gindeam eu. Pai... nici nu se potrivea alt ton, fiind vorba despre a mea sotie. :)
RăspundețiȘtergereDar crede'ma, ar fi fost si mai haios sa vezi armatele alea. Intr'o seara, de exemplu, am stat vreo citeva ore oarecum spate in spate, fiecare preocupat de ceea ce facea, fara sa ne miscam prea mult. Si la un moment dar mi'a zis sa ma uit la biroul ei... Ei bine, chiar era o armata de vreo 10-15 soricei super nostimi. Aproape m'am speriat cind i'am vazut asa, dintr'o data, mici, multi, colorati si ingramaditi unul in altul. Unii chiar pareau ca se misca. :D