4 iunie, anul Domnului 2009, intersectie Lizeanu, Bucuresti. O intersectie in care, de cind linia lui 16 este in lucrari, zace etern cel putin o masina BGS. Pentru necunoscatori, BGS este una din marile firme de paza si protectie de pe la noi.
De data asta erau doua. Masini. Pe capota uneia dintre masinile cu pricina, desfasurata pe tot portbagajul, o ceva de hirtie. Nu se vedea bine de la distanta. In jurul cevaului, 5 aparatori ai patriei private. Ii stiti, mari, tunsi 0, imbracati ramboistic ca pentru invadarea Iranului, fiorosi si profesionisti. Ma uit la ei si imi trazneste prin cap ca pregatesc vreo opertiune. Prea erau concentrati, prea erau preocupati. Ma gindesc sa las sacosa jos si sa astept desfasurarea de forte atit de atent planificata. Strategie in actiune.
Ma bate totusi gindul ca am o cutie cu inghetata in sacosa si o sa se duca naibii daca nu ma misc mai repede spre frigider. Asa ca renunt putin melancolic si traversez strada pe linga masinile lor, speriat putin de ideea ca as putea sa le deranjez concentrarea. In trecere, imi arunc, sub protectia ochelarilor de soare, o privire furisa spre cevaul de hirtie care le ocupa atentia.
Romanie privata, dormi linistita, femeile tale sint privite nu doar de militarii in termen ci si de barbati mult mai maturi si mai profesionisti, angajatii BGS in cazul nostru.
Oamenii, pentru ca sint si ei oameni, ce naiba, se uitau cu interes la ultimul Playboy.
Sa le fie de bine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Misto intamplarea, desi ma asteptam cumva ca cei cinci indivizi sa isi imparta frateste un salam. Da' merge si Playboyul, nu zic nu. Macar mai bun decat revista lui Dinescu.
RăspundețiȘtergereNo, io ce sa fac. Daca oamenii aveau Playboy, doar nu era sa ma duc eu sa'l smulg dintre ei si sa pun un salam in loc! Crede'ma, nu mai ajungeam sa scriu postul asta daca faceam asta.
RăspundețiȘtergere