De ceva timp incoace citesc bloguri pe teme politice. Unul este mai partizan, altul mai obiectiv. Unul este cu Pxx altul e cu Pyy. Situatia este dezastruoasa la unul si luminoasa la altul. Vina, atunci cind exista una, apartine ba unuia, ba altuia, functie de cine comenteaza si de partea de baricada pe care se afla.
Un anumit amanunt se uita insa, sau asa am eu senzatia. Unde si pe cine conduc oamenii nostri politici. Comentatorii nostri pleaca de la premiza ca Romania si romanii sunt perfect guvernabili, ca nu ridica de fapt nici o problema si ca unica vina apartine guvernantilor care sint incompetenti si hoti sau opozitiei care le pune bete in roate. Din cind in cind mai apare cite unul care zice ca presa este capul rautatilor.
Eu sint convins ca este greu de guvernat Romania. Este suficient sa ma uit la trafic, oameni care arunca resturi pe jos si in oras si in padure, muncitori care trag chiulul sprijiniti in lopata, oameni care refuza sa invete cit sint in scoala pentru ca viseaza sa se faca VIP, nu inginer, pentru a intelege o mica parte din dificultatea pe care o intimpina orice guvernare.
Am avut la dispozitie 19 ani in care Romania a tot crescut. Libertatea individuala a devenit incredibila (cu exceptia unor derapaje punctuale cred ca libertatea individului este aproape absoluta in Romania). Salariile au crescut, noi ne’am dus prin tari civilizate si ne’am intors. Cu toate astea inca mai sintem rai, lenesi, murdari. Si inca sintem greu guvernabili. Mai rau, inca mai avem nevoie de guvern.
As propune unui institut de sondare a opiniei să faca un sondaj pe tema solutiilor pe care le vad romanii la citeva probleme de baza. M’as rezuma la trafic, aruncat de gunoi pe jos si inca vreo 2-3 asemenea. Pot paria ca raspunsul majoritatii va fi ca avem nevoie de legi mai dure. Nicicum ca trebuie sa ne schimbam noi, cu totii, sa fim mai constienti de impactul actiunii individului asupra vietii celorlalti. Nu, raspunsul e mereu la legiuitor pentru lege si la guvernanti pentru aplicarea ei.
In consecinta, vom da etern vina pe unul sau pe altul pentru lucruri pe care nu le facem noi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Exista o responsabilitate a conducatorilor si una a executantilor.
RăspundețiȘtergereDaca executantii nu se achita de responasabilitati vinovati sunt conducatorii ca nu au stiut sa-i motiveze cu stimulente pentru succese si cu sanctiuni pentru ineficienta.
Concret la nivelul soselelor, daca orice Gheorghe care furnizeaza fotografii cu incalcari ale regulilor de circulatie, ar primii comision din amenda acordata vinovatului, sa vezi cum s-ar mobiliza catatenii, nu ar mai fi atat de indiferenti si indolenti.
Acum este monopolul agentului din zona, si agentul se lasa cumparat, pentru ca nimeni nu-i interesat si motivat sa-i testeaza corectitudinea/coruptia.
Aceiasi solutie si in cazul gunoaielor, probele sa fie cumparate de autoritati.
Cu venituri fixe indiferent de rezultate, functionatii de stat nu sunt motivati sa-si faca meseria cu exigenta.
Concluzia sistemul de stimulare poate fi un motor, dar nu exista interes din partea politicienilor sa-l implementeze.
Mai mult cand functionari de la garda financiara primeau comisioane din sumele recuperate la buget, le-au eliminat, pentru ca erau dificil de corupt.
De acord, un stimulent ar putea ajuta. Nu sint de acord cu genul asta de abordare a vietii publice dar sa spunem.
RăspundețiȘtergereDupa cum spuneati, politicienii nu sint interesati sa implementeze astfel de stimulente. Atunci ce facem? Stam si asteptam sa faca ei ceva si ne plingem ca sint incompetenti sau ne apucam cu totii sa trimitem probe, sa asaltam primariile si politia cu reclamatii?
O intrebare si mai mare pentru mine, ne facem noi, fiecare, treaba cum trebuie pe la locurile noastre de munca incit sa putem sa plingem atit ca ei nu si'o fac pe a lor?
Raspunsurile mele la cele 2 intrebari nu sint tocmai cele pozitive. Sper ca ale dumneavoastra sint.
Si o mica precizare, eu nu vorbeam in postarea mea despre guvernanti si executanti (dupa mine fac parte din acelasi aparat si vina esecului aparatului este distribuit, dupa caz, in tot aparatul). Vorbeam despre guvernanti+executanti vs guvernati.
Si, de final, un mic amendament la ideea dumneavoastra cu retribuirea vigilentei civice. Studii din domeniul resurselor umane au demonstrat ca stimulentul financiar are o eficacitate foarte scazuta in comparatie cu alte stimulente, se aplica la o categorie foarte ingusta si are efect pe termen foarte scurt. As completa cu faptul ca incurajeaza imaginea statului paternalist care mingiie pe cap pe cei care fac frumos iar cei care pot face frumos nu o fac decit daca exista promisiunea de a fi mingiiati pe cap.
Eu sint adeptul ideii ca fac bine pentru ca eu cred in a face bine, repsect legile nu de teama ci pentru ca eu cred in necesitatea reglementarii raporturilor umane si asa mai departe. Se numeste constiinta.
Comportamentul e guvernat de mai multe elemente: de interese, de educatie - constinta, de orgoliu-ambitie, de spiritul de solidaritate al apartenentei la o comunitate, de motivare-stimulente si frica de sanctiuni etc.
RăspundețiȘtergereConstinta singura nu da rezultate, pentru ca intervin celelalte elemente, care pot actiona in sens contrar, si atunci trebuie actionat asupra altor elemente.
Constinta nu mai poate fi modelata la maturitate, dar cointeresarea poate fi influentata.
Ce putem face noi?
Sa ne unim in nuclee ale societatii civile, pe diverse probleme considerate prioritare, sa facem loby pentru ele, mitinguri, publicitate etc..
Tarile cu standar de viata ridicat sunt cele cu societate civila dezvoltata.
Exista discrepante chiar intre tarile din vestul UE, intre cele din nord fata de cele din sud.
Ca de obicei, de acord cu dumneavoastra in privinta factorilor ce influenteaza comportamentul. Eu va spuneam ce ma conduce pe mine, constiinta.
RăspundețiȘtergereIn elitismul si liberalismul meu impinse la absurd, cred ca starea dezirabila a umanitatii este una in care toti indivizii sa fie condusi in primul rind de propria constiinta.
Ca nu mai poate fi modelata constiinta odata ajunsi la maturitate, cu asta nu sint tocmai de acord. E drept, este ceva mai greu cind vine vorba de structurile ei de baza, dar nici acolo nu este imposibil. Iar un individ care isi antreneaza mecanismele de maturizare de'a lungul vietii, parerea mea, isi poate remodela constiinta/mentalitatea la orice virsta.
Dupa cum sugerati, in situatia data, avem de lucrat cu indivizi care au alte "butoane" la care reactioneaza. Pina putem apela la "butonul suprem", pentru a'i face mai buni ar trebui sa apasam pe "butoane" inferioare. Cit se poate de in acord si cu asta. Problema este ca, pe termen lung, folosirea fara discernamint a acestor "butoane" poate avea efecte catastrofale (vezi actuala criza care are ca rezultat utilizarea "butonului financiar". Se bazeaza exact pe credinta ca un popor fericit financiarmente devine fericit per ansamblu, ca banii rezolva orice).
Care este, in esenta pozitia mea? Orice cirja, folosita prea mult, reduce la inutilizabil piciorul pe care il inlocuieste. Uneori este mai bine sa mergem schiopatat si cu dureri decit sa folosim inlocuitori.
Nu orice teorie se potriveste la cazul dat. Cel cu carja care duce la atrofierea piciorului nu se potriveste.
RăspundețiȘtergereUn comportamnt prelungit, duce la formarea obisnuitei, la un comportament mecanic, la deprinderi, si atunci stimulentele pot fi reduse, sau nici nu-i nevoie sa fie reduse, pentru ca daca se diminueaza infractiunile automat si comisioanele se reduc.
Nu se potriveste? Atunci cum explicati efectul politicii comuniste de a asigura oricarui om un loc de munca si de a'l plati indiferent de performante, efect care a fost disparitia interesului pentru calitatea muncii si atitudinea de asteptare a ajutorului din partea statului?
RăspundețiȘtergereEu nu cred ca in cazul unui stimul din aceeasi categorie oamenii vor reactiona altfel. Si sint convins ca metafora cirjei se aplica, altfel nu o foloseam.
Nivelarea sociala a fost cauza, nu protectia sociala.
RăspundețiȘtergereDescurajarea pentru a face mai mult, a fost efectul inversarii valorilor, respectiv demagogii si cei fara caracter erau promovati si castigau bine, iar cei care munceau supravietuiau.
Asta a facut sa munceasca in lehamite dupa sloganul, "ei ne fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim".
Protectia sociala, trebuie sa-ti asigure un nivel de trai de subzistenta, ca sa nu devi infractor si sa nu se produca drame.
Mai departe trebuie sa fi stimulat sa fi activ.
Socialismul a eliminat proprietate privata, a nivelat veniturile, in consecinta a eliminat competitia, motivarea de a produce mai mult si mai bune, si rezultatul a fost o reducere cresterii economice in raport cu occidentul.