joi, 14 februarie 2008

Bulevardul Kafka Nr. 21

Dacă tot le-am luat, am zis să le şi citesc. Că stau acolo, în bibliotecă, stivă, în ordine şi în culori frumoase, dar necitite. Colecţia Cotidianul... visul oricărui înrăit al lecturii low-budget. Ei bine, cartea saptămînii mele trecute a fost „Fetiţa şi ţigara”, a lui Benoît Duteurtre.

Mă uitam că Ioan T. Morar nu i-a putut scrie o cronica, cît de cît, pentru că era pro-tabagism. E nedrept, cartea asta nu este despre tutun. Ma rog, este, ca pretext. Dar e cam tembel sa o rezumi la doar atît.

Probabil că ar trebui să mă feresc de cuvinte mari, dar cartea asta mi se pare, într-o anume măsură, oglinda sfîrşitului de secol 20 civilizat. Şi, pentru că nu se putea să se oprească doar la el, şi a începutului de 21. Political correctness, reality show, mass-media presînd asupra cazurilor spectaculoase din curţile de justiţie, memoria revendicativă, agresivitatea societăţii atunci cînd vine vorba despre protejarea mediului şi a copiilor... toate sînt aici, listate, comentate şi criticate cu mult of de către un intelectual excedat de ritmul accentuat de stupidizare a occidentului.

Pe vremea cînd citeam Castelul lui Kafka aveam totuşi senzaţia că lumea pe care o descria este improbabilă, că natura umană ar trebui să fie puternic distorsionată pentru a ajunge la acea atmosferă de extremă suspiciune şi apăsare. Asta m-a salvat, oarecum, de la o vajnică depresie. Nu spun că Duteurtre este un nou Kafka. Cartea lui e mai degrabă o poveste decît un roman, un fel de anti-fabulă care, din perspectiva scriiturii, se salvează printr-un final tragic, contra curentului happyendist. Nu e scrisă de un mare scriitor, dar pune nişte mari probleme. Ceea ce scrie el este plauzibil şi îngrozitor de probabil. Şi ţi se ridică părul pe ceafă atunci cînd întîlneşti acele figuri de poliţişti, procurori şi judecători cu aer de închizitor, dispuşi la o prea rapidă uitare a prezumţiei de nevinovăţie, a nevoiei de dovezi în condamnarea cuiva, doar pentru că „copiii nu mint niciodată”.

Ma rog, pe mine m-a afectat. Şi mi-a adus aminte de cîteva teme mai vechi de meditaţie la care probabil ca voi reveni în curind, acum că au fost retrezite. Sper să o citească cît mai mulţi şi să deschidă ochii la avertismente. Poate asta o să mai oprească şi avîntul anti-tabagiştilor, să mai ramînem şi noi, fumătorii, cu un loc, două, în care să ne exercităm liniştiţi viciul ucigaş :))

5 comentarii:

  1. Ha, ti-ai facut blog. Pot sa-l ud cat e virgin? (Bre nene, esti asa de grav si serios cand dai cu litera. Or sa se supere tigarile pe tine, o sa-ti lancezeasca cafeaua la buza cestii, or sa se-nmoaie tastele, se vor innegri papucii, vor clipi obosite becurile, vor intarzia tramvaiele, se vor rupe sacosile de rafie, or sa-i cada mustatile pisoiului, va fugi eticheta din pijamale, se vor scamosa pulovarele, vor rugini termopanele, se vor...)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mhei Adriene, io scriu cind am ceva de zis, care va sa zica. Seriozitatea e scuza mea pentru lipsa de jucaushenie. Da' sper sa ma ierte oamenii (esti doar al doilea vizitator, inca nu am trecut la campanie virala de promovare) si sa caute printre rinduri. Oricum, e numai pentru olimpici :D

    RăspundețiȘtergere
  3. a, ok - va las sa va jucati intre voi, olimpicii. Da' sa nu faceti deranj ca va trimit urgent la culcare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mda ... olimpicii astia. Bine ca sunt ei destepti :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Las Andre ca si noi suntem olimpice..Nepremiate e drept...La scoala vietii :-)

    RăspundețiȘtergere