Mi'am dat seama ca unul din motivele pentru care scriu atit de rar este faptul ca, dupa ce mi'am ambalat o zi intreaga creierul pe o tema anume, ajung acasa obosit de la munca si ideile dispar in ceata. Evident, nu le'am notat pe nicaieri si ele se pierd in neant. Oricit m'as stradui, se pare ca nu reusesc sa regindesc de 2 ori acelasi sir de idei si argumentele lor.
Chiar asa, fara ajutor logistic (note book, inregistrare, notite pe comp) putem gindi de 2 ori aceleasi idei (ma refer la procesul consistent de enuntare a ideii, argumentare si contra-argumentare, extragere de corolare, revizuirea altor idei cu care eventual intra in contradictie). Si daca nu, mai e oare chiar asa de consistenta si coerenta mintea umana pe cit am vrea sa pretindem? De ce ne mai certam atunci? Probabil sintem doar incapatinati.
Anyway, decizia este, pentru informarea celor care mai trec pe aici din cind in cind, ca de fiecare data cind ma bate vreun subiect sa'i creez o intrare noua in blog, titlu si citeva schite de idei, pentru ca mai tirziu sa'l editez si sa'l dezvolt in cadrul aceluiasi post. Evident, o sa tin cont si de eventuale comentarii care apar inainte de editare. S'ar putea sa fie un experiment interesant, cu conditia ca cititorii initiali sa aiba rabdare sa reciteasca dupa editare. :))
Ce ziceti? Va bagati?
vineri, 30 ianuarie 2009
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
Sa fie numai vina lor?
De ceva timp incoace citesc bloguri pe teme politice. Unul este mai partizan, altul mai obiectiv. Unul este cu Pxx altul e cu Pyy. Situatia este dezastruoasa la unul si luminoasa la altul. Vina, atunci cind exista una, apartine ba unuia, ba altuia, functie de cine comenteaza si de partea de baricada pe care se afla.
Un anumit amanunt se uita insa, sau asa am eu senzatia. Unde si pe cine conduc oamenii nostri politici. Comentatorii nostri pleaca de la premiza ca Romania si romanii sunt perfect guvernabili, ca nu ridica de fapt nici o problema si ca unica vina apartine guvernantilor care sint incompetenti si hoti sau opozitiei care le pune bete in roate. Din cind in cind mai apare cite unul care zice ca presa este capul rautatilor.
Eu sint convins ca este greu de guvernat Romania. Este suficient sa ma uit la trafic, oameni care arunca resturi pe jos si in oras si in padure, muncitori care trag chiulul sprijiniti in lopata, oameni care refuza sa invete cit sint in scoala pentru ca viseaza sa se faca VIP, nu inginer, pentru a intelege o mica parte din dificultatea pe care o intimpina orice guvernare.
Am avut la dispozitie 19 ani in care Romania a tot crescut. Libertatea individuala a devenit incredibila (cu exceptia unor derapaje punctuale cred ca libertatea individului este aproape absoluta in Romania). Salariile au crescut, noi ne’am dus prin tari civilizate si ne’am intors. Cu toate astea inca mai sintem rai, lenesi, murdari. Si inca sintem greu guvernabili. Mai rau, inca mai avem nevoie de guvern.
As propune unui institut de sondare a opiniei să faca un sondaj pe tema solutiilor pe care le vad romanii la citeva probleme de baza. M’as rezuma la trafic, aruncat de gunoi pe jos si inca vreo 2-3 asemenea. Pot paria ca raspunsul majoritatii va fi ca avem nevoie de legi mai dure. Nicicum ca trebuie sa ne schimbam noi, cu totii, sa fim mai constienti de impactul actiunii individului asupra vietii celorlalti. Nu, raspunsul e mereu la legiuitor pentru lege si la guvernanti pentru aplicarea ei.
In consecinta, vom da etern vina pe unul sau pe altul pentru lucruri pe care nu le facem noi.
Un anumit amanunt se uita insa, sau asa am eu senzatia. Unde si pe cine conduc oamenii nostri politici. Comentatorii nostri pleaca de la premiza ca Romania si romanii sunt perfect guvernabili, ca nu ridica de fapt nici o problema si ca unica vina apartine guvernantilor care sint incompetenti si hoti sau opozitiei care le pune bete in roate. Din cind in cind mai apare cite unul care zice ca presa este capul rautatilor.
Eu sint convins ca este greu de guvernat Romania. Este suficient sa ma uit la trafic, oameni care arunca resturi pe jos si in oras si in padure, muncitori care trag chiulul sprijiniti in lopata, oameni care refuza sa invete cit sint in scoala pentru ca viseaza sa se faca VIP, nu inginer, pentru a intelege o mica parte din dificultatea pe care o intimpina orice guvernare.
Am avut la dispozitie 19 ani in care Romania a tot crescut. Libertatea individuala a devenit incredibila (cu exceptia unor derapaje punctuale cred ca libertatea individului este aproape absoluta in Romania). Salariile au crescut, noi ne’am dus prin tari civilizate si ne’am intors. Cu toate astea inca mai sintem rai, lenesi, murdari. Si inca sintem greu guvernabili. Mai rau, inca mai avem nevoie de guvern.
As propune unui institut de sondare a opiniei să faca un sondaj pe tema solutiilor pe care le vad romanii la citeva probleme de baza. M’as rezuma la trafic, aruncat de gunoi pe jos si inca vreo 2-3 asemenea. Pot paria ca raspunsul majoritatii va fi ca avem nevoie de legi mai dure. Nicicum ca trebuie sa ne schimbam noi, cu totii, sa fim mai constienti de impactul actiunii individului asupra vietii celorlalti. Nu, raspunsul e mereu la legiuitor pentru lege si la guvernanti pentru aplicarea ei.
In consecinta, vom da etern vina pe unul sau pe altul pentru lucruri pe care nu le facem noi.
duminică, 18 ianuarie 2009
Bush and Future Historians
About loss of soft power, I just came back from a visit in Kurdistan. I had a nice surprise waiting for me there, a lot of open minded people in that country while I was expecting the standard side-taking mentality of Arab countries. Among other discussions, they frequently tried to open the Gaza subject. At first I was reluctant to give my position on the subject, as I always refrain from talking religion, sex or politics in those countries. But, when I finally acknowledged to fall into the trap, I found to my surprise that they were not on Hamas side. Actually, most of them were blaming Hamas, not Israel, for the huge number of killed, their suicidal decision to push innocent civilians into locations previously announced by the Israeli army as targets.
This was a good sign of an open mind (not that they had to agree with the Israeli action no matter what, but at least they gave some space to logical and moral thinking instead of taking sides). And the same people that took advantage from the fall of Saddam and had these ideas on the Gaza situation surprised me again: "It is Bush and the Americans the terrorists now, not al-Qaeda".
I wonder, how much of your credibility and soft power you have to lose to be called a terrorist by somebody that overcame his traditions and profits from your actions (think about the emotional gradient in such a person).
Mr. Bush, you lost it. Big time.
Read the Article at HuffingtonPost
marți, 6 ianuarie 2009
S'a dus si vacanta
Asaaaaa... trecu si Craciunul, se duse si Anul Nou. Mi se facu de tras linie si adunat concluzii.
In primul rind, am aflat un lucru important despre mine. Nu mai privesc vacanta ca pe un timp in care vreau sa fac lucruri extraordinare (plecari spectaculoase, turism extrem, petreceri si alte alea). Datorita oamenilor cu care am petrecut'o pe asta am descoperit minunea unui timp linistit.
Apoi am descoperit un grup de oameni care, pentru prima oara in cariera mea de fiinta sociala, au facut posibil un timp lung petrecut impreuna in care sa ma simt aproape la fel de liber ca atunci cind imi petrec timpul numai cu Andreea. Nici un om dificil, nici un nazuros, nici un scandalagiu. Ne'am culcat care la ce ora a vrut, ne'am trezit asemenea. Ne'am facut pulbere in mai multe seri fara sa se auda vreo voce mai ridicata sau vreo idee tembela de distractie extrema. A facut fiecare ce l'a taiat capul fara sa avem senzatia ca pe ailaltii ii deranjeaza. Multumesc celor de la MBDragan cu care am fost si consoartelor lor pentru timpul minunat (in special lui Tudor care m'a lasat sa'l bat mar la table :D).
Apoi am descoperit un lucru trist. Nu o sa vreau niciodata, cel putin nu atita timp cit nu se schimba dramatic ceva, sa fac sporturi de iarna in Romania (poate o sa fac o exceptie de la patinat pe gheata, ma mai gindesc). Am vazut atita buluceala, atita bezmeticeala, atita disperare, atitia oameni care vor sa arate, fiecare in parte si toti deodata, ca ei sint cei mai frumosi, cei mai smecheri, cei mai dotati si cei mai norocosi. Mi s'a povestit de masini pe pirtie si am vazut cum e sa umbli juma de ora ca sa gasesti un loc de parcare in Poiana Brasov. Pe vremuri exact atita imi lua sa urc iarna din Poarta Schei pina la patinuarul din Poiana pe jos pe drumul vechi.
In Romania se muta mall'ul la munte de sarbatori. Fitze, pitzipoance, smecheri. Masini de 2 lei cu nume zgomotoase si creiere cit nuca cu pretentii de masculi alfa.
Asa ca am luat si o decizie. In Romania o sa'mi mai fac concedii/week'end'uri doar in muntii cei inaccesibili pantofarilor (cam cum e pe la Padina, daca nu si mai extrem, ca tot am promis ca o duc pe Andreea in Piatra Craiului) sau prin locuri prin care nici prin cap nu le trece sa se duca pentru ca s'ar plictisi (cam cum a fost la Sarmisegetusa in luna de miere sau la Petrimanu tot atunci sau chiar Predelut, ca acum). Eventual, ocazional, o sa mai tragem o fuga prin Vama vara, da' si de aia mi s'a cam taiat pentru ca s'a umplut de oameni care nu au nici o legatura cu ea.
De acum incolo, daca vreau mare sau sporturi de iarna, papapapa Romania. Grecia, Italia, Austria, Bulgaria, astea vor fi destinatiile. Este absurd sa te duci sa te relaxezi undeva si sa vii de acolo si plin de spume si, eventual, cu picioarele rupte. Vreau sa am parte de liniste, de pace, de oameni amabili, de locuri safe. Pentru ca daca imi doresc altceva nu e nevoie sa iau concediu, e suficient sa conduc dimineata pina la servici in capatul celalalt al Bucurestiului, sa ma asez linga turbina in timp ce merge, sa bag mina intr'un ventilator in functionare si sa ma intorc acasa in capatul astalalt. Si am parte de aceeasi galagie si aventura ca in oricare statiune turistica din Romania.
In primul rind, am aflat un lucru important despre mine. Nu mai privesc vacanta ca pe un timp in care vreau sa fac lucruri extraordinare (plecari spectaculoase, turism extrem, petreceri si alte alea). Datorita oamenilor cu care am petrecut'o pe asta am descoperit minunea unui timp linistit.
Apoi am descoperit un grup de oameni care, pentru prima oara in cariera mea de fiinta sociala, au facut posibil un timp lung petrecut impreuna in care sa ma simt aproape la fel de liber ca atunci cind imi petrec timpul numai cu Andreea. Nici un om dificil, nici un nazuros, nici un scandalagiu. Ne'am culcat care la ce ora a vrut, ne'am trezit asemenea. Ne'am facut pulbere in mai multe seri fara sa se auda vreo voce mai ridicata sau vreo idee tembela de distractie extrema. A facut fiecare ce l'a taiat capul fara sa avem senzatia ca pe ailaltii ii deranjeaza. Multumesc celor de la MBDragan cu care am fost si consoartelor lor pentru timpul minunat (in special lui Tudor care m'a lasat sa'l bat mar la table :D).
Apoi am descoperit un lucru trist. Nu o sa vreau niciodata, cel putin nu atita timp cit nu se schimba dramatic ceva, sa fac sporturi de iarna in Romania (poate o sa fac o exceptie de la patinat pe gheata, ma mai gindesc). Am vazut atita buluceala, atita bezmeticeala, atita disperare, atitia oameni care vor sa arate, fiecare in parte si toti deodata, ca ei sint cei mai frumosi, cei mai smecheri, cei mai dotati si cei mai norocosi. Mi s'a povestit de masini pe pirtie si am vazut cum e sa umbli juma de ora ca sa gasesti un loc de parcare in Poiana Brasov. Pe vremuri exact atita imi lua sa urc iarna din Poarta Schei pina la patinuarul din Poiana pe jos pe drumul vechi.
In Romania se muta mall'ul la munte de sarbatori. Fitze, pitzipoance, smecheri. Masini de 2 lei cu nume zgomotoase si creiere cit nuca cu pretentii de masculi alfa.
Asa ca am luat si o decizie. In Romania o sa'mi mai fac concedii/week'end'uri doar in muntii cei inaccesibili pantofarilor (cam cum e pe la Padina, daca nu si mai extrem, ca tot am promis ca o duc pe Andreea in Piatra Craiului) sau prin locuri prin care nici prin cap nu le trece sa se duca pentru ca s'ar plictisi (cam cum a fost la Sarmisegetusa in luna de miere sau la Petrimanu tot atunci sau chiar Predelut, ca acum). Eventual, ocazional, o sa mai tragem o fuga prin Vama vara, da' si de aia mi s'a cam taiat pentru ca s'a umplut de oameni care nu au nici o legatura cu ea.
De acum incolo, daca vreau mare sau sporturi de iarna, papapapa Romania. Grecia, Italia, Austria, Bulgaria, astea vor fi destinatiile. Este absurd sa te duci sa te relaxezi undeva si sa vii de acolo si plin de spume si, eventual, cu picioarele rupte. Vreau sa am parte de liniste, de pace, de oameni amabili, de locuri safe. Pentru ca daca imi doresc altceva nu e nevoie sa iau concediu, e suficient sa conduc dimineata pina la servici in capatul celalalt al Bucurestiului, sa ma asez linga turbina in timp ce merge, sa bag mina intr'un ventilator in functionare si sa ma intorc acasa in capatul astalalt. Si am parte de aceeasi galagie si aventura ca in oricare statiune turistica din Romania.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
